O dependență este o problemă de sănătate care apare de obicei ca rezultat al unui proces, care poate fi mai mult sau mai puțin accelerat în timp. În mod normal, dependența se dezvoltă de-a lungul timpului, înlănțuind diferite tipuri de consum, și nu atât în mod brusc.
Manualele de psihopatologie și medicină o clasifică drept o boală, deși nu este doar o afectare a corpului sau a creierului, ci are și cauze și consecințe psihologice și sociale. De aceea spunem că este o afectare biopsihosocială:
1. Biologică
În primul rând, dependența de nicotină și consumul de tutun sau alte produse care o conțin reprezintă o problemă care afectează corpul, deoarece sunt substanțe biologice al căror consum are consecințe grave asupra sănătății organismului. De exemplu, predispune la apariția bolilor respiratorii, cardiovasculare, a cancerelor și a multor altora.
De asemenea, dependența este susținută și întărită prin așa-numitul circuit al recompensei. Această structură se află în creierul tău și are rolul de a secreta neurotransmițătorul dopamină pentru ca tu să cauți în mediul tău stimuli și recompense care să te ajute să supraviețuiești. Astfel, acest circuit servește la orientarea căutării către găsirea și acumularea hranei sau către menținerea relațiilor sexuale.
În evoluția speciei, acumularea resurselor chiar dacă nu erau necesare în acel moment precis a fost o strategie foarte valoroasă, întrucât era necesar să se anticipeze zile sau perioade de lipsă de hrană.
Când se dezvoltă dependența de tutun, această structură este alterată, deoarece îți cere să o recompensezi cu nicotină. În acest fel, te direcționează să cauți din ce în ce mai multă substanță, sub premisa că, dacă acumulezi ceva valoros, cum ar putea fi mâncarea, vei avea mai multe șanse să supraviețuiești. Cu toate acestea, dependența perturbă acest mecanism, care începe să se activeze pentru ca tu să consumi și să acumulezi nicotină în corpul tău.
2. Psihologică
În al doilea rând, dependența are rădăcini și consecințe psihologice. Multe persoane descriu că simt că nevoia lor de consum nu este atât fizică, cât mentală, deoarece observă că atunci când nu pot avea acces la țigară (călătorii lungi, perioade de boală, spitalizări), nu simt o nevoie atât de mare de a fuma, dar că atunci când această posibilitate devine mai realizabilă, pofta se trezește brusc. Componenta psihologică are legătură cu faptul că fiecare persoană este un subiect, capabil să-și trăiască realitatea într-un mod singular.
Astfel, fumatul este și o experiență psihologică și se sprijină pe asocierea dintre stimuli (în avion poate fi mai puțin tentant; pe o terasă, mai mult), dar și pe aspecte mai complexe precum identitatea persoanei: a fi deschis, interesant, adult, atractiv, intelectual, îndrăzneț etc., sau pe nevoile asociate consumului: odihnă, deconectare, recompensă, rebeliune, diferențiere, conectare cu alte persoane etc.
Este foarte benefic să fii conștient de implicațiile psihologice ale dependenței de nicotină, deoarece acest lucru te așază ca parte activă a schimbării, îți permite să te întrebi care va fi modul tău particular de a face față situației și să simți că ai control asupra vieții tale.
Dacă o consideri doar o boală fizică, poți avea tendința de a aborda procesul schimbării ca simplu pacient pasiv. Deși acest lucru începe să se schimbe, frecvent bolile corpului sunt tratate fără prea multă nevoie de implicare a pacienților, care primesc o medicație sau sunt supuși unei intervenții, dar nu decid și nu proiectează tratamentul.
Dacă se acceptă că fumatul are și o bază subiectivă, adică modul singular în care fiecare l-a construit și dezvoltat, precum și aspectele psihologice care îl însoțesc, atunci procesul de recuperare va putea fi condus luând în considerare resursele personale, câștigând autocunoaștere și autoeficacitate. Acest proces personal te poate ajuta să răspunzi, pentru tine, de ce, când și în ce fel vei începe abstinența.
În acest sens, este important să poți recunoaște față de tine însuți dificultatea cu nicotina și problema de sănătate pe care o implică și, pe de altă parte, să îți poți construi o motivație proprie (nu doar a familiei sau a medicilor) pentru a renunța. În același timp, îndoielile, momentele de slăbiciune sau ambivalența sunt normale și sunt permise de-a lungul procesului.
Schimbarea este un proces care implică conștientizare, învățare și dezvoltare sau recuperare de abilități și poate avea loc în ritmuri diferite, în funcție de fiecare persoană, situația sa și context. La fel ca atunci când se învață o limbă nouă, o schimbare la început necesită multă conștientizare, dar, prin practică, se stabilește ca o abilitate care nu mai are nevoie de atât de multă atenție.
3. Socială
În cele din urmă, fumatul este și o problemă socială: este un comportament acceptat social, promovat în publicitate, rețele sociale, cinema și alte spații publice. Poți chiar să simți că fumatul îți aduce o reputație bună sau senzația de a face parte din colectivul fumătorilor. În plus, tutunul este o substanță ușor accesibilă.
Fumatul este o epidemie socială deoarece nu în toate culturile și nu în toate perioadele istorice s-a consumat la fel. În același mod în care există zone ale lumii în care consumul se reduce, există altele în care crește, iar acest lucru nu se explică prin faptul că multe persoane încep sau se lasă de fumat simultan, din întâmplare, ci pentru că este o dinamică socială.
Deși acceptarea socială a fumatului poate contribui la menținerea consumului, abstinența poate fi, de asemenea, o experiență socială în care primești sprijin și întărire externă, prin intermediul unei rețele care te însoțește și te susține.
De aceea recomandăm să te bazezi pe cei din jur pentru a transforma dependența de nicotină într-o dificultate împărtășită și abstinența într-un angajament colaborativ. Problemele împărtășite se rezolvă mai repede decât problemele ascunse sau secrete. Mai târziu vom propune în ce moment al procesului poți implica persoanele din jurul tău.
Fumatul este un fenomen biologic, pentru că are legătură cu substanțe; psihologic, pentru că este realizat de subiecți care se pot simți în moduri diferite și pot da un sens diferit acelei experiențe; și social, pentru că există o situație și un context în jurul acestui fapt. A te concentra doar pe una dintre cele trei dimensiuni ar fi ca și cum ai încerca să te așezi pe un taburet cu un singur picior.
Felicitări că ai ajuns până aici. Renunțarea la fumat este posibilă!