O dependență este o problemă de sănătate care, de obicei, apare ca rezultat al unui proces, care poate fi mai mult sau mai puțin accelerat în timp. În mod normal, dependența se dezvoltă de-a lungul timpului, înlănțuind diferite tipuri de consum, și nu atât în mod brusc.
Manualele de psihopatologie și medicină o clasifică drept o boală, deși nu este doar o afectare a corpului sau a creierului, ci are și cauze și consecințe psihologice și sociale. De aceea spunem că este vorba despre o afectare biopsihosocială:
1. Biologică
În primul rând, dependența de nicotină, precum și consumul de tutun sau de alte produse care o conțin, reprezintă o problemă care afectează corpul și componenta biologică, deoarece are consecințe grave asupra sănătății organismului. De exemplu, predispune la boli respiratorii, cardiovasculare, cancere și multe altele.
De asemenea, dependența este susținută și întărită de așa-numitul circuit al recompensei. Această structură se află în creierul tău și are rolul de a secreta neurotransmițătorul dopamină, pentru ca tu să cauți în mediul tău stimuli și recompense care te ajută să supraviețuiești. Astfel, acest circuit servește la orientarea căutării către găsirea și acumularea de hrană sau către menținerea relațiilor sexuale.
În evoluția speciei, acumularea de resurse chiar dacă nu erau necesare în acel moment precis a fost o strategie foarte valoroasă, deoarece era nevoie să anticipezi zile sau perioade de penurie de alimente.
Când se dezvoltă dependența de tutun, această structură se alterează, întrucât îți cere să o recompensezi cu nicotină. În acest fel, te direcționează să cauți din ce în ce mai multă substanță, sub premisa că, dacă acumulezi ceva valoros, cum ar putea fi mâncarea, vei avea mai multe șanse de supraviețuire. Totuși, dependența alterează acest mecanism, care începe să se activeze pentru ca tu să consumi și să acumulezi nicotină în corpul tău.
2. Psihologică
În al doilea rând, dependența are rădăcini și consecințe psihologice. Multe persoane descriu că simt că nevoia lor de consum nu este atât fizică, cât mentală, deoarece observă că atunci când nu pot avea acces la țigară (călătorii lungi, perioade de boală, spitalizări) nu simt atât de mult nevoia să fumeze, dar că atunci când această posibilitate devine mai fezabilă, pofta se trezește brusc.
Astfel, fumatul este și o experiență psihologică și se bazează pe asocierea stimulilor (în avion poate să îți fie mai puțin poftă; pe o terasă, mai mult), dar și pe aspecte mai complexe precum identitatea persoanei: a fi deschis, interesant, adult, atrăgător, intelectual, îndrăzneț etc., sau pe nevoile asociate consumului: odihnă, deconectare, recompensă, rebeliune, diferențiere, conectarea cu alte persoane etc.
Este foarte benefic să poți fi conștient de implicațiile psihologice ale dependenței de nicotină, deoarece acest lucru te plasează ca parte activă a schimbării, îți permite să te întrebi care va fi propria ta modalitate de a face față situației și să simți că ai control asupra vieții tale.
Dacă o privești doar ca pe o boală fizică, poți avea tendința de a aborda procesul de schimbare ca un simplu pacient pasiv. Deși acest lucru începe să se schimbe, frecvent bolile corpului sunt tratate fără prea multă nevoie de implicare a pacienților, care primesc o medicație sau sunt supuși unei intervenții, dar nu decid și nu proiectează tratamentul.
Dacă se acceptă că fumatul are și o bază subiectivă, adică modul singular în care fiecare l-a construit și dezvoltat, precum și aspectele psihologice care îl însoțesc, atunci procesul de recuperare va putea fi condus și bazându-te pe resursele personale, câștigând autocunoaștere și autoeficacitate. Acest proces personal te poate ajuta să răspunzi, pentru tine, de ce, când și în ce fel vei începe abstinența.
În acest sens, este important să poți recunoaște în fața ta dificultatea legată de nicotină și problema de sănătate pe care o implică și, pe de altă parte, să poți construi o motivație proprie (nu doar a familiei tale sau a medicilor) pentru a renunța. În același timp, îndoielile, momentele de slăbiciune sau ambivalența sunt normale și sunt permise de-a lungul procesului.
3. Socială
În cele din urmă, fumatul este și o problemă socială: este vorba despre un comportament acceptat social, promovat în publicitate, rețele, cinema și alte spații publice și chiar poți simți că îți oferă o reputație bună, senzația de a face parte din colectivul fumătorilor și, în plus, este o substanță ușor accesibilă.
Fumatul este o epidemie socială deoarece nu în toate culturile și nu în toate perioadele istorice s-a consumat la fel. La fel cum există zone ale lumii în care consumul scade, există altele în care crește, iar acest lucru nu se explică prin faptul că multe persoane încep sau renunță la fumat simultan, din întâmplare, ci pentru că este vorba despre o dinamică socială.
Deși acceptarea socială a fumatului poate contribui la menținerea consumului, abstinența poate fi și o experiență socială în care primești sprijin și întărire externă, prin intermediul unei rețele care să te însoțească și să te susțină.
De aceea, recomandăm să te bazezi pe cei din jur pentru a transforma dependența de nicotină într-o dificultate împărtășită și abstinența într-un angajament colaborativ. Problemele împărtășite se rezolvă mai repede decât problemele ascunse sau secrete. Mai târziu vom propune în ce moment al procesului poți implica persoanele din jurul tău.